Succesiunea, reglementată de Cartea a IV-a din Codul civil (art. 953-1163), se deschide la data decesului persoanei și presupune transmiterea patrimoniului defunctului către moștenitorii legali sau testamentari. Procedura poate fi dezbătută la notar (succesiune necontestată) sau în instanță (când există litigii între moștenitori sau contestarea testamentului).
Moștenirea legală - clasele de moștenitori
În lipsa testamentului, moștenirea se transmite conform regulilor din Codul civil. Moștenitorii sunt grupați în patru clase, în ordinea vocației succesorale: Clasa I - descendenții (copii, nepoți, strănepoți), Clasa II - ascendenții privilegiați (părinții) și colateralii privilegiați (frații și surorile), Clasa III - ascendenții ordinari (bunicii, străbunicii), Clasa IV - colateralii ordinari (unchi, mătuși, veri primari). Soțul supraviețuitor vine în concurs cu oricare clasă și primește o cotă variabilă (1/4 cu clasa I, 1/3 cu clasa II, 1/2 cu clasa III, 3/4 cu clasa IV).
Testamentul și moștenirea testamentară
Testatorul poate dispune de bunurile sale prin testament, cu respectarea rezervei succesorale a moștenitorilor rezervatari (descendenții și soțul supraviețuitor). Rezerva reprezintă partea din moștenire de care moștenitorii rezervatari nu pot fi lipsiți prin testament: 1/2 din cota legală pentru fiecare rezervatar. Cotitatea disponibilă este partea din patrimoniu de care defunctul a putut dispune liber. Testamentul poate fi olograf (scris în întregime de testator), autentic (încheiat la notar) sau în forme speciale.
Acceptarea și renunțarea la moștenire
Conform art. 1100-1134 Cod civil, moștenitorul poate accepta sau renunța la succesiune în termen de 1 an de la deschidere. Acceptarea poate fi expresă (declarație la notar) sau tacită (acte care presupun intenția de a accepta, precum plata datoriilor succesiunii). Acceptarea sub beneficiu de inventar limitează răspunderea pentru datorii la valoarea activului moștenit. Renunțarea se face prin declarație autentică la notar și are efect retroactiv - renunțătorul este considerat că nu a fost niciodată moștenitor.
Procedura succesorală notarială
Dezbaterea succesiunii la notar presupune: depunerea cererii de deschidere a procedurii, prezentarea actelor de stare civilă și a actelor de proprietate, stabilirea masei succesorale și a moștenitorilor, evaluarea bunurilor (prin declarație sau expertiză), plata taxelor succesorale (impozit 1% din valoare dacă se depășește 1 an de la deces) și eliberarea certificatului de moștenitor. Certificatul face dovada calității de moștenitor și este necesar pentru înscrierea drepturilor în cartea funciară.
Servicii oferite
- Deschiderea procedurii succesorale notariale sau judiciare
- Identificarea și evaluarea completă a masei succesorale
- Stabilirea moștenitorilor legali și a cotelor succesorale
- Verificarea validității testamentelor
- Obținerea certificatului de moștenitor
- Partajul bunurilor succesorale - amiabil sau judiciar
- Acțiuni în anularea testamentelor (captație, sugestie)
- Acțiuni în reducțiunea liberalităților excesive
- Raportul donațiilor la masa succesorală
- Petiție de ereditate și acțiuni în constatarea calității de moștenitor
- Ieșirea din indiviziune succesorală
Cum decurge procedura
- 1 Obținerea certificatului de deces și a actelor de stare civilă
- 2 Identificarea bunurilor defunctului și a eventualelor testamente
- 3 Depunerea cererii de deschidere a succesiunii la notariat
- 4 Stabilirea moștenitorilor și a cotelor succesorale
- 5 Evaluarea masei succesorale pentru calcul taxe și cote
- 6 Eliberarea certificatului de moștenitor
- 7 Partajul bunurilor între moștenitori (dacă este cazul)
- 8 Înscrierea drepturilor în cartea funciară
Informații esențiale despre succesiuni
- Termenul de opțiune succesorală: 1 an de la deschiderea succesiunii
- Acceptarea tacită rezultă din acte care implică intenția de a accepta
- Rezerva succesorală: 1/2 din cota legală pentru descendenți și soț
- Impozit succesoral 1% dacă procedura se deschide după 1 an de la deces
- Certificatul de moștenitor este necesar pentru intabulare
- Succesiunile litigioase se judecă de instanță, nu de notar
- Donațiile făcute în timpul vieții se raportează la masa succesorală
- Testamentul olograf trebuie scris, datat și semnat de testator
Întrebări Frecvente - Drept Civil Brașov
După deces, trebuie să deschideți procedura succesorală la notarul din circumscripția ultimului domiciliu al defunctului. Veți avea nevoie de: certificat de deces, acte de stare civilă (pentru a dovedi rudenia), acte de proprietate ale defunctului. Notarul va emite certificatul de moștenitor.
Nu complet. Copiii, soțul supraviețuitor și părinții defunctului sunt moștenitori rezervatari - au dreptul la o parte minimă din moștenire (rezerva succesorală), indiferent de testament. Rezerva este jumătate din cota legală. Un avocat vă poate ajuta să contestați un testament care vă încalcă rezerva.
Puteți renunța la moștenire prin declarație notarială în termen de 1 an de la deces. Renunțarea este recomandată când datoriile defunctului depășesc activul. Dacă nu faceți nimic, după 1 an sunteți considerat acceptant tacit și moșteniți și datoriile.