Divorțul cu element de extraneitate (internațional) intervine când soții au cetățenii diferite, domicilii în state diferite sau căsătoria a fost încheiată în alt stat. Regulamentul UE 2201/2003 (Bruxelles II bis) și Codul civil român (art. 2597-2602) stabilesc regulile de competență și legea aplicabilă.
Competența internațională
În UE, Regulamentul Bruxelles II bis stabilește că sunt competente instanțele statului: de reședință obișnuită a soților, de ultima reședință obișnuită comună (dacă unul încă locuiește acolo), de reședință obișnuită a pârâtului, de reședință obișnuită a reclamantului (dacă a locuit acolo cel puțin un an), de cetățenie comună a soților. Reclamantul poate alege între mai multe instanțe competente.
Legea aplicabilă divorțului
Regulamentul UE 1259/2010 (Roma III) permite soților să aleagă legea aplicabilă divorțului dintre: legea statului de reședință obișnuită comună, legea ultimei reședințe comune (dacă unul locuiește încă acolo), legea cetățeniei unuia dintre soți, legea forului (instanța sesizată). În lipsa alegerii, se aplică legea reședinței obișnuite comune sau, în subsidiar, a ultimei reședințe comune.
Recunoașterea hotărârilor străine
Hotărârile de divorț pronunțate în state UE sunt recunoscute automat în România, fără procedură specială (art. 21 Regulament Bruxelles II bis). Pentru hotărârile din state non-UE, este necesară procedura de recunoaștere și exequatur în fața tribunalului român. Hotărârea străină nu poate fi revizuită pe fond, ci doar verificată sub aspectul competenței și a respectării drepturilor procedurale.
Aspecte practice
Divorțurile internaționale implică complexități suplimentare: traducerea și apostilarea documentelor, comunicarea actelor de procedură în străinătate, executarea transfrontalieră a hotărârilor privind pensia alimentară sau custodia. Un avocat cu experiență în drept internațional privat este esențial pentru navigarea acestor proceduri.
Servicii oferite
- Consultanță pentru stabilirea instanței competente
- Alegerea legii aplicabile divorțului
- Reprezentare în divorțuri cu element de extraneitate
- Recunoașterea și executarea hotărârilor străine
- Proceduri de exequatur
- Traduceri și apostilări documente
- Comunicări internaționale de acte
Cum decurge procedura
- 1 Analiza elementelor de extraneitate
- 2 Stabilirea instanței competente internațional
- 3 Alegerea legii aplicabile (dacă e posibil)
- 4 Pregătirea și traducerea documentelor
- 5 Introducerea cererii de divorț
- 6 Procedura de divorț conform legii aplicabile
- 7 Recunoașterea hotărârii în alte state (dacă e necesar)
Informații despre divorțul internațional
- Competența în UE: Regulamentul Bruxelles II bis
- Legea aplicabilă în UE: Regulamentul Roma III
- Alegerea legii: posibilă prin acord între soți
- Recunoaștere automată: pentru hotărâri din state UE
- Exequatur: necesar pentru hotărâri din state non-UE
- Apostila de la Haga: pentru documente oficiale
Întrebări Frecvente - Avocat Divorț Brașov
Un avocat de dreptul familiei în Brașov oferă: asistență pentru divorț (amiabil sau contencios), stabilire custodie și program vizită copii, pensie alimentară, partaj bunuri comune, ordine de protecție în caz de violență domestică, stabilire/contestare paternitate și adopții. Cabinet Avocat Anghel Nicolae vă poate ajuta în toate aceste situații.
Da, legal puteți divorța fără avocat la notar (divorț amiabil fără copii minori sau cu acord total) sau la starea civilă. Pentru divorț în instanță sau când există dispute privind copiii sau bunurile, un avocat este foarte recomandat pentru a vă proteja drepturile și interesele.
Custodia se stabilește în funcție de interesul superior al copilului. Regula este custodia comună (ambii părinți exercită autoritatea părintească). Custodia exclusivă se acordă doar în cazuri excepționale. Instanța analizează: vârsta copilului, atașamentul, condițiile de locuit, dorința copilului (peste 10 ani), capacitatea fiecărui părinte.
Pensia alimentară minimă legală este: 1/4 din venitul net pentru un copil, 1/3 pentru doi copii, 1/2 pentru trei sau mai mulți. Instanța poate stabili sume mai mari în funcție de nevoile copilului și posibilitățile părintelui. Pensia se plătește până la 18 ani sau până la 26 ani dacă copilul continuă studiile.
La divorț se împart bunurile comune - cele dobândite în timpul căsătoriei, indiferent pe numele cui sunt. Bunurile proprii (moștenite, donate, cele de dinainte de căsătorie) nu se împart. Contribuția la dobândire se prezumă egală, dar poate fi dovedită diferită. Creditele comune rămân obligație comună.