Filiația (legătura de rudenie dintre copil și părinți) poate fi stabilită prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească. Codul civil (art. 408-437) reglementează prezumția de paternitate, recunoașterea copilului, acțiunea în stabilirea paternității și acțiunea în contestarea paternității.

Prezumția de paternitate

Copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei (art. 414 Cod civil). Această prezumție se aplică și copilului născut în 300 de zile de la încetarea căsătoriei. Prezumția poate fi răsturnată prin acțiune în contestarea paternității, dacă se dovedește că soțul nu este tatăl biologic.

Acțiunea în stabilirea paternității

Pentru copilul născut în afara căsătoriei și nerecunoscut, mama sau copilul pot introduce acțiune în stabilirea paternității (art. 425 Cod civil). Acțiunea se prescrie în 3 ani de la naștere sau de la data la care copilul a aflat că cel care l-a recunoscut nu este tatăl biologic. Proba esențială este expertiza ADN, care stabilește cu certitudine paternitatea biologică.

Acțiunea în contestarea paternității

Soțul mamei, mama sau copilul pot contesta paternitatea prezumată dacă aceasta nu corespunde realității biologice (art. 430 Cod civil). Termenul este de 3 ani de la data la care reclamantul a aflat că nu există concordanță între paternitatea prezumată și cea biologică. Expertiza ADN este proba decisivă.

Recunoașterea copilului

Recunoașterea este actul unilateral prin care un bărbat declară că un copil este al său (art. 416 Cod civil). Se face prin declarație la Starea Civilă, prin înscris autentic (act notarial) sau prin testament. Recunoașterea poate fi contestată de orice persoană interesată dacă nu corespunde adevărului.

Servicii oferite

  • Acțiuni în stabilirea paternității
  • Acțiuni în contestarea paternității
  • Contestarea recunoașterii de paternitate
  • Asistență pentru recunoașterea copilului
  • Solicitare expertiză ADN
  • Reprezentare în instanță
  • Rectificarea actelor de stare civilă

Cum decurge procedura

  1. 1 Consultație pentru evaluarea situației
  2. 2 Strângerea probelor (ADN, martori)
  3. 3 Depunerea cererii de chemare în judecată
  4. 4 Solicitarea expertizei genetice (ADN)
  5. 5 Administrarea probelor în instanță
  6. 6 Pronunțarea hotărârii
  7. 7 Rectificarea actelor de stare civilă

Informații despre acțiunile de paternitate

  • Prezumția de paternitate: copil născut în căsătorie
  • Stabilirea paternității: pentru copii din afara căsătoriei
  • Expertiza ADN: probabilitate de 99,99%
  • Termen prescripție: 3 ani de la cunoașterea situației
  • Recunoașterea: la Stare Civilă sau act notarial
  • Copilul poate acționa și după majorat

Întrebări Frecvente - Dreptul Familiei Brașov

Un avocat de dreptul familiei în Brașov oferă: asistență pentru divorț (amiabil sau contencios), stabilire custodie și program vizită copii, pensie alimentară, partaj bunuri comune, ordine de protecție în caz de violență domestică, stabilire/contestare paternitate și adopții. Cabinet Avocat Anghel Nicolae vă poate ajuta în toate aceste situații.

Da, legal puteți divorța fără avocat la notar (divorț amiabil fără copii minori sau cu acord total) sau la starea civilă. Pentru divorț în instanță sau când există dispute privind copiii sau bunurile, un avocat este foarte recomandat pentru a vă proteja drepturile și interesele.

Custodia se stabilește în funcție de interesul superior al copilului. Regula este custodia comună (ambii părinți exercită autoritatea părintească). Custodia exclusivă se acordă doar în cazuri excepționale. Instanța analizează: vârsta copilului, atașamentul, condițiile de locuit, dorința copilului (peste 10 ani), capacitatea fiecărui părinte.

Pensia alimentară minimă legală este: 1/4 din venitul net pentru un copil, 1/3 pentru doi copii, 1/2 pentru trei sau mai mulți. Instanța poate stabili sume mai mari în funcție de nevoile copilului și posibilitățile părintelui. Pensia se plătește până la 18 ani sau până la 26 ani dacă copilul continuă studiile.

La divorț se împart bunurile comune - cele dobândite în timpul căsătoriei, indiferent pe numele cui sunt. Bunurile proprii (moștenite, donate, cele de dinainte de căsătorie) nu se împart. Contribuția la dobândire se prezumă egală, dar poate fi dovedită diferită. Creditele comune rămân obligație comună.