Codul civil distinge între bunurile comune (dobândite în timpul căsătoriei și aparținând ambilor soți) și bunurile proprii (aparținând exclusiv unuia dintre soți). Calificarea corectă a bunurilor este esențială în procesul de partaj, deoarece bunurile proprii nu se împart.
Bunurile comune ale soților
Conform art. 339 Cod civil, sunt bunuri comune toate bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei, prin orice mod de dobândire (cumpărare, donație fără caracter personal, construcție). Prezumția de comunitate funcționează: toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt prezumate comune până la proba contrară. Comunitatea cuprinde și fructele bunurilor proprii (chirii, dobânzi) dacă nu sunt reinvestite în bunuri proprii.
Bunurile proprii ale soților
Art. 340 Cod civil enumeră bunurile proprii: bunurile dobândite prin moștenire sau donație cu caracter personal, bunurile de uz personal, bunurile necesare exercitării profesiei, bunurile dobândite înainte de căsătorie, indemnizațiile de asigurare pentru prejudicii aduse persoanei, bunurile cumpărate cu bani proprii, premiile literare și artistice cu caracter personal. Pentru a dovedi caracterul propriu, este necesară dovada separată de provenientă a fondurilor.
Subrogația reală
Subrogația reală (art. 341 Cod civil) înseamnă că bunul care înlocuiește un bun propriu sau este cumpărat cu bani proveniți din vânzarea unui bun propriu rămâne tot bun propriu. De exemplu, dacă soțul vinde o proprietate moștenită și cu banii cumpără un apartament, acesta rămâne bun propriu. Pentru a se aplica subrogația, trebuie făcută dovada clară a provenienței banilor.
Contribuția la achiziția bunurilor
Când un bun comun este achiziționat parțial cu fonduri proprii ale unuia dintre soți, acel soț are dreptul la despăgubire pentru suma investită. De exemplu, dacă un apartament a fost plătit 70% cu bani comuni și 30% cu moștenirea soției, soția va primi la partaj cota de 30% plus jumătate din restul de 70%. Dovada contribuției se face cu orice mijloc de probă.
Servicii oferite
- Calificarea bunurilor în comune și proprii
- Dovada caracterului propriu al bunurilor
- Dovada subrogației reale
- Evaluarea contribuției la achiziție
- Reprezentare în procesul de partaj
- Negociere acorduri de partaj amiabil
- Inventarierea și evaluarea patrimoniului comun
Cum decurge procedura
- 1 Inventarierea completă a bunurilor din căsătorie
- 2 Identificarea și documentarea bunurilor proprii
- 3 Evaluarea bunurilor de către expert
- 4 Stabilirea cotelor de contribuție
- 5 Negociere partaj amiabil sau proces
- 6 Sentință de partaj și atribuire loturi
- 7 Înscrierea în cartea funciară a noii proprietăți
Informații despre bunurile soților
- Prezumția de comunitate: bunurile din căsătorie sunt prezumate comune
- Bunuri proprii: moșteniri, donații personale, bunuri de dinaintea căsătoriei
- Subrogația: bunul care înlocuiește un bun propriu rămâne propriu
- Fructele bunurilor proprii: de regulă intră în comunitate
- Dovada bunului propriu: revine celui care o invocă
- Regimul matrimonial: poate fi schimbat prin convenție
Întrebări Frecvente - Dreptul Familiei Brașov
Bunuri comune: toate cele dobândite în timpul căsătoriei (casă, mașină, economii, firme), indiferent pe numele cui sunt trecute. Bunuri proprii: cele de dinainte de căsătorie, cele moștenite sau primite prin donație, bunurile personale, cele dobândite cu bani proprii dovediți.
Casa comună poate fi împărțită prin: vânzare și împărțirea banilor, atribuirea unuia dintre soți cu plata sultei către celălalt, sau împărțire fizică (rareori posibilă). Dacă există credit ipotecar, situația e mai complexă - banca trebuie să fie de acord cu orice modificare.
Da, datoriile contractate pentru nevoile familiei sunt comune și se împart proporțional cu contribuția la bunuri. Creditele ipotecare rămân obligație comună până la refinanțare sau vânzarea imobilului. Datoriile personale (pentru bunuri proprii, jocuri de noroc) rămân individuale.